italienii din romania

Prezenta italienilor in Romania este mult mai semificativa decat apare in multe din materialele specifice minoritatilor editate in ultimul timp. In majoritatea acestor documente se invoca cifra 3.331 de persoane. Este adevarat ca aceasta cifra statistica reprezinta numarul celor declarati la ultimul recensamant din 2002. In aparenta este o cifra justa. In realitate, insa putem vorbi fara rezerve, de o cifra mult mai mare. De ce? Este cunoscut, sau inca nu, ca italienii au avut o situatie aparte in istoria acestor locuri. Se stie acum, ca a recunoaste ca sunt italieni, pentru cetatenii romani cu aceasta origine a insemnat la un moment dat in istorie, mai ales dupa anii 1947, un act de curaj. Drept pentru care, multi au preferat sa ascunda ca au aceasta origine. Au ascuns acte, documente, si-au schimbat numele, sau obligati, si-au schimbat cetatenia pentru a avea aceleasi drepturi cu majoritatea. Unii au preferat sa se intoarca in Italia, lasand in urma rude, parinti, frati, copii si tot ce au agonisit o viata.Integrarea aproape totala, favorizata si de mult prea multa asemanare dintre cele doua natiuni a fost un factor important care a facut ca o comunitate cu un specific autentic sa se disipeze si sa traiasca intr-o armonie totala cu comunitatea majoritara.
Italienii cu originea comuna si, cea mai mare asemanare cu cea a localnicilor, si-au gasit locul peste tot in Romania traind in perfecta armonie cu localnicii. Prezenta lor specifica se simte si azi in Bucuresti, Brasov, Falticeni, Roman, Tulcea, Iasi, Campulung-Muscel, Ploiesti, Pitesti, Arad, Calafat, Sulina, Turnu Severin, Bacau, Neamt, Cluj, Bistrita, Suceava etc. Fiind oameni "splendizi, veseli, pusi pe glume, si, evident pe...cantat" cum ii caracterizeaza in cartea "Istorioare din viata etnicilor italieni in Romania" jurnalistul Modesto Gino Ferrarini, au putut trai tot atat de bine, fie in grupuri compacte sau individual, raspanditi pe tot arealul romanesc.